Cum gestionam gelozia copilului la aparitia unui frate?

Venirea pe lume a unui copil este un eveniment important si emotionant in viata unei familii, care vine la pachet cu reasezari ale membrilor in noile roluri care li se propun.
Atunci cand in familie exista deja un alt copil, este important ca una dintre preocuparile parintilor sa fie ajutorul acordat acestuia pentru o trecere lina spre noua structura a familiei. Schimbarile apar pentru toata lumea: mama si tata devin parintii a doi copii, iar copilul deja existent intra in rolul de frate mai mare. Parintii , desi experimentati dupa cresterea unui copil pot avea ei insisi temeri legate de dinamica noii familii.
Oare se vor descurca emotional si material sa ingrijeasca doi copii?

Mama se simte obosita si coplesita in perioada ce urmeaza nasterii; trezirile nocturne si alaplarile prelungite sunt epuizante pentru aceasta, iar oboseala cronica isi spune cuvantul: mama nu mai are nici timpul si nici rabdarea de dinainte in relatie cu fratele mai mare. Daca familia beneficiaza de sprijin din partea unei bunici sau bone, parintii vor avea mai mult timp si disponibilitate catre copii.
Atmosfera din relatia de cuplu influenteaza constient si inconstient trairile si reactiile copilului la schimbare. Daca parintii sunt linistiti in ei insisi si in relatia dintre ei familia are premize de a traversa cu succes perioadele de schimbare.
Emotiile si sentimentele trezite in copilul mare de aparitia fratelui depind in primul rand de varsta acestuia si de structura familiei ( daca in familie sunt unul sau mai multi copii, dinamica devine diferita) .Un copil de trei ani va duce acesta situatie intr-un mod diferit fata de copilul de 7 ani. Cand copilul este mic , nevoile de atentie si afectiune sunt satisfacute in mare parte in cadrul familiei. Copilul mai mare, care merge deja la scoala si care are alte preocupari in afara familiei va gestiona mai bine situatia, pentru ca are deja formate mecanisme sanatoase de aparare; va fi mai atent cu mama si bebelusul, va dori sa ajute la ingrijirea lui. Fetitele ajung pe la 6-7 ani in etapa apropierii de mama si vor fi capabile sa dezvolte sentimente de tip matern pentru bebelusul nou nascut.
Copilul mic (pana in 6 ani) se simte a fi in centrul universului, iar aparitia fratelui ii uzurpa acest drept. Sub aceasta varsta nu este inca dezvoltata capacitatea de a se pune in locul celuilalt sau de a vedea alta perspectiva: ii va fi greu sa priceapa de ce fiinta cea mica, care doar plange si nu stie sa vorbeasca are parte de asa mare atentie. Daca initial priveste bebelusul curios, isi va da repede seama ca nu gaseste nimic interesant la el : bebelusul doarme mai tot timpul, nu vorbeste , nu se joaca, ba mai mult la fiecare semn al sau mama alearga repede sa-i ofere ceea ce are nevoie. Vazand atentia de care beneficiaza bebelusul isi va dori inconstient sa primeasca aceeasi ingrijire si va face in asa fel incat sa o capete: se va preface a fi el insusi bebelus, se va imbolnavi, va dori sa faca pipi in scutec si sa fie schimbat, va dori sa bea lapte de bebelus sau va trece la alte comportamente susceptibile de a atrage atentia parintelui. Copilul se simte in competitie cu intrusul care capata atentia prepondenta a parintelui, iar ceea ce primea de-a gata pana acum are nevoie sa fie castigat cu eforturi considerabile.
Daca il intrebam ce se intampla nu va putea spune, copiii mici nu au dezvoltata capacitatea de a recunoaste si verbaliza emotiile. Primul nascut are nevoie de pragatire inainte de nasterea fratelui, in care sa i se explice pe intelesul sau ceea ce se va intampla: in burtica mamei creste un bebelus care va deveni fratele/sora lui. Cand se va naste, mama va merge la spital cateva zile, iar el va ramane cu tata/bunica etc. Nou nascutul va fi mic si va avea nevoie de ingrijirea imediata a parintilor, el nu va deveni prea repede un partener de joaca. Nu sunt indicate exagerarile in ceea ce priveste beneficiile pe termen lung (ce bine e sa ai un frate, cum se vor juca impreuna,etc). Copilul mic traieste in “aici si acum” si pana una alta, el vede doar dezavantajele detronarii din pozitia de copil unic. Sunt de evitat schimbarile majore in preajma nasterii, cum ar fi trimiterea copilului la bunici sau la gradinita. Copilul mare se poate simti dat la o parte, abandonat. De multe ori adultii din anturajul familiei fac remarci nepotrivite, fara sa cunoasca delicatetea sufletului unui copil: “Mama ta va avea un alt copil,n-o sa te mai iubeasca doar pe tine”,” Vei avea o sora si esti gelos”,”De acum esti mare, trebuie sa te porti frumos cu mama si cu surioara ta”. E important sa-l protejam de situatiile care ar accentua “drama”pe care oricum o traieste. In desenele si in jocurile copiilor putem observa cum se exprima in afara ceea ce se afla nerostit in sufletul lor. Desenul familiei ne poate arata felul in care copilul se pozitioneaza in relatiile de acasa, mai aproape sau mai departe de anumiti membri. Jocurile pot avea scenarii cu nuante agresive, care pregatesc copilul pentru a face fata competitiei.
Trairile copilului, inclusiv micile scene de gelozie fraterna au nevoie de a fi privite cu blandete si empatie; copilul nu are nevoie sa i se spuna ce anume ar trebui sa simta sau sa fie criticat ( de ex: “trebui sa-ti iubesti fratele”,”nu-i frumos sa vorbesti de rau despre sora ta”). Il putem ajuta recunoscand si numind pentru el emotiile pe care banuim ca le resimte atunci cand nu primeste atentia pe care o doreste ( ex-esti suparata pentru ca in loc sa stau cu tine la joaca i-am dat lapte surioarei tale).
Daca copilul mare isi doreste il putem implica oferindu-i mici responsabilitati in ingrijirea bebelusului: sa aduca un scutec ,o jucarie sau o hainuta atunci cand avem nevoie. Simtind aprecierea parintelui va fi multumit ca este de ajutor. De asemenea este important ca unul dintre parinti sau amandoi daca se poate, sa aiba momente speciale dedicate numai lui( un moment de joaca, o poveste sau o iesire in parc). Acestea il pot ajuta pe copil sa vada beneficiile pe care le are in calitate de frate mai mare.(doar cu tine merg la film,bebe n-ar intelege ce se intampla aici).
Oricum ar decurge aceasta perioada de adaptare a copilului, e important sa retinem ca sentimentele generate de aparitia fratelui sunt universale, momentele acestea repetandu-se de miliarde de ori in istoria omului. De altfel una dintre cele mai importante scrieri din istoria omului, Biblia , ne povesteste inca de la inceput despre gelozia fraterna. Daca situatia este gestionata astfel incat ambii copii sa se simta iubiti si acceptati parintii nu ar trebui sa se teama de consecinte negative. Mica drama pe care o poate trai un copil la nasterea fratelui face parte din povestea lui de viata si e important sa stim ca odata cu trairile intense vor veni si resursele pentru a face fata noii situatii. Relatiile dintre frati se constituie in prototipuri pentru interactiunile sociale de mai tarziu, asa ca pe langa competitie si gelozie, fratii vor invata impreuna , mai repede decat un copil unic, ce inseamna prietenia si cooperarea.
Carte recomandata : “Venirea pe lume a copilului”, Speranta Farca